Facturi în valută: care e cursul care contează

Emiți o factură de 1.000 de euro către un client din România. Programul îți cere un curs. Tu deschizi site-ul BNR, vezi cursul zilei și îl pui. Logic, nu?

Nu chiar. Și diferența, deși mică pe o factură, devine vizibilă când ai o sută pe lună și când cineva le compară cu ce a declarat partenerul.

De ce e nevoie de un curs, de fapt

Factura poate fi exprimată în orice monedă. Dar baza de impozitare a TVA se raportează în lei. Deci undeva, între moneda facturii și declarația fiscală, trebuie să existe o conversie — și legea spune exact care.

Asta explică de ce, pe o factură în euro către un partener român, vezi valorile în euro plus valoarea TVA exprimată și în lei. Nu e o redundanță. E cerința de raportare.

Mecanismul, pe scurt

Pentru operațiuni exprimate în valută, altele decât importul de bunuri, cursul aplicabil este unul dintre următoarele:

• ultimul curs comunicat de Banca Națională a României, sau
• ultimul curs publicat de Banca Centrală Europeană, sau
• cursul utilizat de banca prin care se efectuează decontările, dacă acest lucru e prevăzut expres în contractul dintre părți,

valabil la data la care taxa devine exigibilă pentru operațiunea respectivă.

Două precizări care rezolvă majoritatea confuziilor.

1. „Ultimul curs comunicat” nu înseamnă „cursul de azi”

Cursul comunicat de BNR într-o zi este cel valabil pentru operațiunile din ziua următoare. Deci, pentru o operațiune de miercuri, folosești cursul comunicat marți. Oamenii care iau „cursul de pe site azi” și îl aplică operațiunii de azi greșesc sistematic, cu o zi.

2. Data care contează e data exigibilității, nu data plății

Nu cursul din ziua în care intră banii. Nu cursul din ziua în care înregistrezi factura în contabilitate. Cursul valabil la data la care taxa devine exigibilă pentru operațiunea respectivă.

Când devine exigibilă taxa depinde de tipul operațiunii și de regimul tău. Dacă aplici TVA la încasare, regulile de exigibilitate sunt altele — și tocmai de asta întrebarea „ce curs pun” nu are un răspuns unic pentru toate firmele.

Cazul avansurilor și al facturilor emise înainte

Aici e regula pe care merită s-o ții minte, pentru că e contraintuitivă și pentru că salvează multe corecții.

Când factura se emite înainte de livrarea bunurilor, de prestarea serviciilor sau de încasarea avansului, cursul folosit pentru determinarea bazei de impozitare la data emiterii facturii rămâne neschimbat la data finalizării operațiunii.

Tradus: nu recalculezi. Ai facturat avansul la cursul de atunci, la regularizare păstrezi acel curs pentru partea deja facturată. Nu te apuci să storneze și să reemiți doar pentru că moneda s-a mișcat între timp.

De unde apar diferențele și de ce nu sunt o problemă

Cursul de la facturare, cursul de la încasare și cursul de la sfârșitul lunii sunt trei cursuri diferite. Rezultă diferențe. Ele se înregistrează în contabilitate ca diferențe favorabile sau nefavorabile de curs.

Punctul important pentru tine: o diferență de curs nu e o greșeală de facturare. E rezultatul normal al faptului că între emitere și încasare a trecut timp. Nu se corectează factura pentru ea.

Ce trebuie totuși urmărit: pe creanțe mari și scadențe lungi, diferențele se acumulează și afectează real rezultatul. Dacă lucrezi mult în valută, urmărește-le separat, nu doar în total. Vezi și cum citești cash-flow-ul din facturi.

Greșelile pe care le vezi cel mai des

• Cursul zilei în loc de cel comunicat anterior. Decalajul de o zi, aplicat consecvent. Se prinde greu tocmai pentru că e mic.
• Cursul din ziua plății pe factură. Confuzia clasică între momentul facturii și momentul încasării.
• Cursuri diferite pe aceeași factură. Apare la facturile cu multe linii introduse pe parcursul mai multor zile. Toată factura are un singur curs.
• Cursul băncii, fără bază contractuală. Poți folosi cursul băncii prin care se fac decontările doar dacă e prevăzut expres în contract. Nu îl alegi pentru că e mai avantajos.
• Rotunjirea făcută de două ori. Rotunjești în valută, convertești, rotunjești iar. Apar diferențe de bani care blochează validarea. Vezi catalogul de erori e-Factura.
• Valoarea TVA în lei lipsă pe o factură în valută către un partener român. Validarea o cere.

Ce verifici înainte să trimiți o factură în valută

1. Moneda e cea din contract și e scrisă cu codul standard din trei litere.
2. Cursul e cel valabil pentru data operațiunii, nu cel afișat azi.
3. Valoarea TVA în lei există și e calculată din baza convertită, nu invers.
4. Totalurile se închid atât în valută, cât și în lei.
5. Dacă e regularizare de avans, ai păstrat cursul de la avans pentru partea deja facturată.
6. Clientul e cine crezi. Un partener din alt stat înseamnă alt regim. Verifică-l în VIES.

Ce automatizezi și ce nu

Preluarea automată a cursului din sursa oficială e o economie reală de timp și elimină greșelile de tastare. Merită făcută.

Ce nu automatizezi orbește: alegerea datei la care se aplică cursul. Aceea depinde de regimul de exigibilitate al firmei tale și de tipul operațiunii. E o decizie, nu un calcul. Stabilește-o o singură dată, cu contabilul, scrie-o undeva și configurează programul după ea.

Dacă ai operațiuni în valută cu regim special — avansuri lungi, contracte multianuale, TVA la încasare, servicii intracomunitare — nu deduce regula din articole de blog, inclusiv din acesta. Cere confirmarea contabilului pentru cazul tău. Aici ai descris mecanismul general; particularitățile costă bani.

Iar pentru ce se întâmplă cu aceste valori când ies din facturare și intră în programul de contabilitate, ai ghidul de export contabil.

Cifrele sunt verificate la data redactării, august 2026. Legislația se modifică frecvent — pentru situația firmei tale, confirmă cu contabilul.